- din experienţă
- from / by experience.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
din experienţă
Look at other dictionaries:
experienţă — EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s.f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2.… … Dicționar Român
aposteriori — APOSTERIÓRI adv., adj. invar. (fil.) Bazat pe experienţă, dobândit în urma experienţei. Cunoştinţe aposteriori. [pr.: ri o ] – Din lat. a posteriori. Trimis de mihvar, 27.10.2003. Sursa: DEX 98 APOSTERIÓRI adv. Dobândit în urma experienţei; din … Dicționar Român
experimental — EXPERIMENTÁL, Ă, experimentali, e, adj. (Adesea adverbial) De experienţă, bazat pe experienţă, rezultat din experienţă; cu titlu de încercare. – Din fr. expérimental, lat. experimentalis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
păţi — PĂŢÍ, păţesc, vb. IV. 1. tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieşit din comun), a da peste ceva neaşteptat (şi neplăcut). ♢ expr. A o păţi = a avea neplăceri, a intra într un bucluc; a da peste o belea. A o păţi cu cineva = a întâlni pe… … Dicționar Român
păţit — PĂŢÍT1 s.n. (Rar) Faptul de a păţi; întâmplare sau şir de întâmplări (neplăcute) pe care le trăieşte cineva. – v. păţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂŢÍT2, Ă, păţiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care a trecut prin multe… … Dicționar Român
conotativ — CONOTATÍV, Ă, conotativi, e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de denotaţia cuvântului; care este rezultat din experienţa personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotaţii. – Din fr. connotatif. Trimis … Dicționar Român
proverb — PROVÉRB, proverbe, s.n. 1. Învăţătură morală populară născută din experienţă, exprimată printr o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Franţuzism) Operă dramatică scurtă, al cărei… … Dicționar Român
aprioric — APRIÓRIC, Ă, apriorici, ce, adj. (fil.) Anterior experienţei, independent de experienţă; bazat numai pe raţiune. [pr.: pri o ] – Din germ. apriorisch. Trimis de ana zecheru, 02.10.2002. Sursa: DEX 98 APRIÓRIC adj. (FILOZ.; la Kant)… … Dicționar Român
raţionalism — RAŢIONALÍSM s.n. 1. Curent în teoria cunoaşterii, care consideră raţiunea ca singurul izvor al cunoaşterii autentice şi certe. 2. Încredere în capacitatea raţiunii de a cunoaşte realitatea. [pr.: ţi o ] – Din fr. rationalisme. Trimis de… … Dicționar Român
conotaţie — CONOTÁŢIE, conotaţii, s.f. (lingv.) Sens suplimentar (faţă de denotaţie) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experienţa personală, din context. ♦ Semnificaţie. – Din fr. connotation. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
humeism — humeísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HUMEÍSM s.n. Concepţia filozofului englez Hume. [pron. hü me ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist şi istoric englez]. Trimis de LauraGellner, 21.04 … Dicționar Român
